
Unirea Basarabiei cu României
Istoria țării noastre a avut parte doar de palme de la soartă, și de perioade de impas cu imposibilitatea de a decide propriul viitor. Dar cu toate acestea am fost capabili să ne menținem verticalitatea etnică. O verticalitate care ne face să fim mândri că luptăm, și că dorința UNIRII este mai vie ca nicioadată în sufletele noastre, iar pulsul ne bate în ritmul versurilor regretatului Grigore Vieru: Din Basarabia vă scriu,
Dulci frați de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot și prea târziu,
Mi-e dor de voi și vă sărut.
Iar toate evenimentele importante sunt consemnate de anul crucial pentru noi românii 1918, realizarea României Mari sub domnia Regelui Ferdinand.
Primul imbold l-a realizat străvechiul pământ românesc dintre Prut, Nistru, Dunăre și Mare, care s-a unit cu România la 27 Martie 1918, deci acum 94 de ani.
Temeiurile reântregirii din 1918 sunt bazate pe dreptul istoric, etnic şi pe consensul populaţiei locale, şi totuşi, în ciuda tuturor evidenţelor, ruşii au încălcat în trei rânduri dreptul internaţional şi tratatele semnate de ei.
După prăbuşirea ţarismului în 1917, puterea rusească a început să se clatine şi în Basarabia, apărând – ca în toate provinciile neruseşti anexate cu forţa – tendinţe autonomiste, apoi separatiste.
La 3 Martie 1917 ia fiinţă la Chişinău Partidul Naţional Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, care prevedea crearea unei diete provinciale numită Sfatul Ţării, format din 86 moldoveni şi 36 reprezentanţi ai altor naţionalităţi. Prima reuniune a avut loc la 21 Noiembrie 1917, fiind ales ca preşedinte Ion Inculeţ, ca vicepreşedinte Pan Halipa, iar ca secretar Ion Buzdugan. La 2 Decembrie 1917, Sfatul Ţării proclamă oficial “Republica Democrată Moldovenească”.
Sfatul Ţării, care nu dispunea de o armată proprie, cere guvernului român de la Iaşi, la 22 Decembrie 1918, să trimită trupe, în Basarabia pentru a restabili ordinea. La 10 Ianuarie 1918, trupele române, conduse de generalul Broșteanu, trec Prutul şi, cu nenumărate jertfe, restabilesc ordinea, eliberând la 9-16 Ianuarie 1918 Chişinăul şi, în câteva zile, întreaga provincie.
La 24 Ianuarle 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, rupând legăturile cu Rusia.- Dar Ucraina ridică pretenţii teritoriale, basarabenii intensificând eforturile de unire cu România prin moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi).
Guvernul român, condus de A. Marghiloman, şi reprezentanţii Sfatului Ţării au dus tratative de unire care s-au concretizat în reuniunea Sfatului Ţării din 15 Martie 1918, când Blocul Moldovenesc a hotărât unirea, în ciuda nehotărârii fracţiunii “ţărăneşti”. Prof. C. Stere, trimis de guvernul român la Chişinău, a asigurat că eventuala unire nu va aduce prejudicii Basarabiei.
S-a ajuns la istorica, zi de 27 Martie 1918, când Sfatul Ţării a votat unirea cu Ţara. Era prezent primul-ministru român, Marghiloman, care a citit declaraţia guvernului său privind autonomia Basarabiei. Prof. C. Stere a fost cooptat în Sfatul Ţării. Ion Buzdugan a dat citire declaraţiei Blocului Moldovenesc, iar T. Barca celei a fracţiunii ţărăneşti, raliată şi ea ideii unirii. Delegatul polonezilor a votat favorabil, dar delegatul ucrainienilor, germanilor, bulgarilor şi găgăuzilor s-au abţinut de la vot.
Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 delegaţi, 3 contra, 36 s-au abţinut, iar 13 au lipsit. Proclamaţia Sfatului Ţării glăsuia:
“Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut şi Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-si hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România” (I. Nistor, “Istoria Basarabiei”, Bucureşti 1991).
Chiar dacă în prezent nu putem vorbi de o UNIRE în sensul propriu al cuvântului, vorbim de o UNIRE practic a culturii, obiceiurilor, a limbii române, a principiilor europene, unire care persistă încă din istorie.
Etnogeneza acestui popor, ne demonstrează că tot acest teritoriu de la Nistru până la Tisa – este românesc.
Literatura, istoria și muzica au făcut o legătură permanentă între aceste două țări frumoase prin schimbul de experiență, prin persoane care au analizat, au cântat, au promovat și au făcut cunoscut acest spațiu românesc chiar și peste oceane. Oamenii de artă au avut un rol deosebit în sensul UNIRII României și a Basarabiei, aici putem reaminti persoane talentate : Tudor Gheorghe , regretații Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Grigore Vieru, Adrian Păunescu și mulți alții, care au creat acea sămânță de neam, au dezvoltat-o pentru noi – generațiile viitoare.
Rămâne ca noi urmașii acestei istorii, să păstrăm acest tezaur, să ne recunoaștem frații, să iubim acest pământ și să vorbim frumos și corect în limba română. Pentru tot ceea ce noi avem acum, au luptat strămoșii noștri de-a lungul istoriei de aceea, astăzi ne închinăm domniilor sale și dorim un viitor pașnic, democratic, care să fie reprezentat de oameni diplomați.
Să nu uităm că, politica noastră a Republicii Moldova, ne-a purtat în două direcții : România și Rusia, dar trebuie să existe un echilibru în toate, că suntem români aici pe veci stăpâni.
Acțiunea 2012 încearcă (si sperăm mult să și reușim), să facă cunoscută dorința poporului român din Basarabia, dorința de UNIRE, dorința de reîntregire a marii familii a spațiului românesc. Încercare care pune pune în practică toate ideile și acțiunile studenților basarabeni atât din România cât și Basarabia. Această acțiune vrea să promoveze interesele comune ale acestor două țări, iar noi – cei uniți pentru aceeași idee, dorim un rezultat prin care să fie pusă în valoare ideea UNIRII. Vom participa la dialoguri, articole, și oricare alt mod de a informa cetățenii despre activitatea aceasta și rezultatul pe care ni-l dorim cu toți.
